Oamenii vorbesc unii cu alţii de mii de ani. A existat şi poate pentru fiecare dintre noi încă mai există bunul samaritean, prietenul sau duhovnicul. Şi atunci, cum a devenit acest lucru o “meserie” de 50, 100, 200 de Euro pe oră, sau câteodată chiar mai mult?

Ce este „contractul” și care este rolul lui în general?

Societarea umană în ansamblu are la bază şi este fondată pe înţelegeri implicite sau explicite despre cum putem trăi relaţionând unii cu alţii.

Un contract este un acord dintre două (sau mai multe) persoane cu privire la tipul de activitate şi tipul de relaţie pe care o vor avea împreună pe durata colaborării lor. 

Contractul este una dintre căile prin care prin care oamenii vor, sau încearcă cel puţin, să structureze şi să pună ordine într-o lume imprevizibilă, impredictibilă şi potenţial periculoasă.

De ce este atât de important să existe un “contract” între Client şi Coachul său?

Relația de coaching este o activitate profesională între două persoane. În orice activitate umană este destul de greu să obții rezultate sau beneficii fără să ai o structură a acesteia, fără să ai aşteptări de la tine sau de la partenerul cu care vei colabora.

De aceea, Coachul nu poate să nu solicite Clientului să încheie un contract în cadrul procesului de coaching. Această negociere pentru atingerea unui efect al relaţiei şi timpului petrecut împreună este diferenţa între a vorbi cu cineva apropiat şi interacţiunea cu un profesionist în “schimbare” sau în obținerea “performanţei”.

În coaching, efectul relaţiei şi a timpului petrecut împreună poartă numele de „obiectiv”

Contractul poate să includă o descrierea clară şi precisă de schimbare a unui anumit tip de comportament în altul sau chiar de dobândire a unui comportament nou. De aceea în coaching vorbim despre un contract „de schimbare” sau „de dezvoltare„. 

Totodată, cei doi parteneri pot agrea împreună cine şi în ce fel se vor măsura aceste schimbări comportamentale precum şi în ce interval de timp vor începe rezultatele să apară.

O altă diferenţă majoră a lucrului cu un profesionist este caracteristica acestei activităţi de “contractare”, care îl implică şi responsabilizează atât pe Coach cât şi pe Client. Negocierea lor pornește de la poziţii egale de parteneri ce se respectă reciproc şi au nevoie unul de celălalt pentru atingerea obiectivului. Astfel, ambii au atât drepturi cât şi obligaţii formale sau informale ce decurg din acest contract.

Deoarece acest tip de relație interumană este foarte rar întâlnit în viața de zi-cu-zi, competența de a iniția, a păstra sau a încheia o relație de colaborare satisfăcătoare este poate cel mai valoros lucru cu care Clientul rămâne după un proces de coaching.

Cum definesc eu „contractul” de coaching?

O înţelegere unitară şi agreată atât de Client cât şi de Coach asupra obiectivului urmărit pecum şi acordul liber exprimat al ambilor parteneri de a realiza anumite activităţi necesare de investigare sau de facilitare a progresului schimbării.

Una dintre implicaţiile acestei definiţii este aceea că Clientul este o activă în contract. El are întreaga responsabilitate de a decide când şi dacă va pune în practică în viaţa lui de zi cu zi activităţile pe care le-a identificat în cursul şedinţelor şi s-a angajat singur să le ducă la îndeplinire ca parte a schimbării pe care şi-o doreşte.

Care sunt limitările unui contract orientat exclusiv către obiectiv (de tip SMART)?

Chiar dacă oamenii au nevoie de structură, nu este mai puţin adevărat şi că un contract nu trebuie în nici un fel să îngrădească flexibilitatea de explorare, descoperire şi creştere a autonomiei Clientului într-o lume în continuă schimbare şi haotică în esenţa sa. De aceea, orice definire a unui contract suferă inerent de anumite faze ciclice de explorare, clarificare, rafinare şi uneori chiar schimbare a obiectivului iniţial într-unul mai potrivit cu realităţile vieţii clientului.

Acest proces de adaptare la realitate este unul natural, unul cu care atât Coachul cât şi Clientul se întâlnesc oricum zilnic în afara sesiunilor dintre ei. Faptul că cei doi sunt parteneri cu drepturi egale în procesul de coaching face însă ca activitatea de renegociere şi prioritizare a obiectivelor să aibă un rol catalizator al relației dintre ei.

De multe ori însă, clienții mei nu ştiu de la prima sesiune exact ce îşi doresc să schimbe şi de aceea este necesar să agreăm un prim contract de pregatire al schimbării, un contract de explorare. De exemplu, atunci când unii dintre clienţi intră în procesul de coaching cu o imagine de sine scăzută, poate fi mult mai important ca în prima etapă să ajungă se înţeleagă pe sine şi să se accepte aşa cum sunt. Nu este “musai” să-şi stabilească obiective SMART.

Este interesant de reamintit că un paradox al teoriei schimbării postulează că “schimbarea apare atunci când cineva devine ceea ce este, nu atunci când încearcă să fie ceea ce nu este” (The Paradoxical Theory of Change – Arnold Beisser).

La fel de complicat, dacă nu chiar şi mai complicat, este cu clienţii care chiar “nu ştiu” sincer ce vor de la viaţă. Cum poţi să îţi accesezi potenţialul când te cunoşti şi cunoşti atât de puţin? Consider că pentru aceşti clienţi este de-a dreptul abuziv să le soliciţi să-şi “definească” obiective SMART. În esenţă, pentru aceștia cel mai bun contract iniţial este tot unul explorare, urmat de unul de clarificare şi abia apoi de unul de schimbare.

Chiar însă şi pentru clienţii care “pare că ştiu exact ce vor” încă de la prima şedinţă, se întâmplă ca nici ei să nu fie pe deplin conştienţi de impactul, importanţa şi magnitudinea efectelor pe care schimbarea pe care şi-o doresc o va avea în toate ariile vieţii. Asta îi face să se simtă “împotmoliţi”, “împiedicaţi” sau “încetiniţi” să îşi atinga scopurile. Adesea, ajung în decursul procesului de coaching să înţeleagă că orice comportament uman serveşte la satisfacerea unei anumite nevoi, de cele mai multe ori una inconştientă, care duce la un conflict intern între diferitele părţi ale sinelui.

Câte tipuri de contracte pot exista în coaching?

În activitatea de coaching se pot diferenţia cel puţin 4 tipuri de “contracte”, în funcție de gradul de cunoaștere de sine al clientului și natura obiectivului de schimbare pe care și-l propune:

1. Contractul de Explorare

Este util pentru clienţii care declară că au o stare internă de tristeţe, de nemulţumire generală, dar nu pot clarifica ceea ce vor cu excepţia faptului că “vor să se simtă mai bine”. Ei se cunosc foarte puţin şi nu sunt capabili să îşi definească o schimbare comportamentală.

Este evident că nu se poate face nici o schimbare în viitor până când ei nu descoperă cine sunt în prezent. Clientul are nevoie de o călatorie interioară cu cineva de încredere pentru a explora teritoriul problematic şi a-şi descoperi identitatea.

2. Contractul de Clarificare

Este util când Clientul ştie în mare măsură ceea ce vrea sau poate defini schimbarea comportamentală dorită dar nu ştie care este problema şi nici ce are de făcut.

De exemplu, cineva care vine disperat că nu reuşește să aibă o relaţie de cuplu. Clientul reuşeşte să iniţieze o relaţie, se întâlnește cu o persoană de câteva ori şi după aceea aceasta nu o mai caută. Aceste persoane sunt inițial interesate să descopere ceea ce îi face ca să saboteze această relaţie, abia apoi să descopere ce anume pot face diferit, ce anume din comportamentul lor este de schimbat şi în ce fel.

3. Contractul de Schimbare

Clientul ştie atât care este problema pe care o are cât şi ceea ce urmăreşte să obţină şi are abilitatea să descrie obiectivul dorit în termeni de schimbări comportamentale.

De exemplu, un manager nou în funcţie care realizează că are o prezentare de făcut şi că lui îi este teamă să vorbească în public. 

4. Contractul de Dezvoltare (obţinerea Autonomiei)

Este pentru clienţii care îşi doresc “să fie mai mult din ei însăşi”. Sunt de obicei clienţii care au mai fost în procese de dezvoltare personală şi au descoperit deja o serie de lucruri necunoscute despre ei înainte de asta. Ei intră într-un nou proces de coaching pentru a obţine mai mult din ceea ce sunt deja. Un contract de schimbare comportamentală ar fi complet nepotrivit în cazul lor.

CONCLUZII

Un contract este pe de-o parte o necesitate iar pe cealaltă o limitare. Însă, atât în viaţa de zi cu zi cât şi în procesul de coaching, contractarea are nevoie pe de o parte de claritate şi structură iar pe de altă parte de creativitate şi flexibilitate. Este o abilitate ce se poate învăța.

Procesul de contractare, de negociere și de re-contractare a obiectivelor, la început împreună cu Coachul și apoi cu sine însuși în prezența Coachului, are un rol de dezvoltare pentru Client. Astfel, după încheierea procesului de coaching, acesta dispune de un model validat şi testat experienţial de stabilire a obiectivelor, luare a deciziilor și planificarea acțiunilor.

Dar în special, schimbă modul Clientului de a se raporta la experiențele sale de viață prin modificarea dialogului său interior. Știe ce să se întrebe când apar problemele. Și știe ce și cum să-i întrebe și pe ceilalți!

PS: Scopul pricipal pentru care scriu este ca tu, cel care ai citit acest articol, să-mi scrii despre cât de utile îți sunt informațiile din articolele mele. Așa că te invit să-mi spui părerea ta ca să reușesc să învăț și să mă dezvolt și eu la rândul meu.

PPS: Pentru că știu că timpul și energia ta sunt limitate, îți mulțumesc anticipat pentru orice comentariu sau idee pe care vrei să mi-o comunici.

Cu drag,

 

 

 

Marian

Evaluarea cititorilor

5
5,0 rating
5 din 5 stele (pe baza 1 evaluări)
5 stele100%
4 stele0%
3 stele0%
2 stele0%
1 stea0%

Comentarii

Mi-a plăcut foarte mult!

5,0 rating
ianuarie 5, 2021

Am aflat o grămadă de informații interesante despre relația cu un coach

Ionela

× Salut! Cum pot să te ajut?